Fotbalul românesc îl sărbătoreşte astăzi pe Gheorghe Hagi, care împlineşte 45 de ani.
Povestea lui Gheorghe Hagi a început în satul Săcele, situat la 35 de kilometri de Constanţa. Acolo s-a născut cel care avea să devină cel mai mare fotbalist român din toate timpurile.
Aniversarea de azi e una specială pentru Gică, pentru că el îşi serbează ziua cu fast din cinci în cinci ani. În 2005 soţia i-a pregătit o surpriză frumoasă, invitând toţi prietenii apropiaţi în Grecia unde au petrecut cu şi în cinstea lui Hagi.
Anul acesta tot soţia a insistat ca Gică să fie acasă de ziua lui. „Regele" s-a întors ieri din Antalya, unde se afla în cantonament cu Academia, iar azi, la Constanţa, aşteaptă peste o sută de invitaţi la hotelul Iaki.
De ce la Constanţa şi nu la Bucureşti, unde Hagi stă în majoritatea timpului, deoarece are copii la Şcoala Britanică? Explică chiar Hagi: "Constanţa este casa mea. Eu sunt un om al mării, al soarelui, al plajelor. Urăsc frigul şi aglomeraţia. Şi când eram jucător de primăvara până toamna înfloream. Iarna mă simţeam cel mai rău din punct de vedere al formei fizice. Am umblat destul prin lume, acum gata, m-am întors acasă, iar acasă pentru mine înseamnă Constanţa".
Hagi stă la malul mării din 1973, de când familia s-a mutat la oraş, părăsind satul natal. Acolo a început şi fotbalul, sub îndrumarea profesorului Iosif Bukossy, la juniorii Farului.
Reperele fotbalistului Hagi sunt clare: Farul, Luceafărul, Sportul, Steaua, Real Madrid, Brescia, Barcelona, Galatasaray şi echipa naţională. În total, 733 de meciuri oficiale şi 306 goluri marcate, recorduri greu de egalat.
Despre omul Hagi, lucrurile sunt la fel de clare. S-a ridicat prin muncă, modestie şi seriozitate. "Oricât talent aş fi avut nu ajungeam nicăieri fără muncă. M-a ajutat şi soarta, am fost un norocos, dar cel mai important atu al meu a fost că am ştiut să apreciez mereu ce mi-au oferit Dumnezeu, părinţii, antrenorii, colegii, familia. Fără cei din jurul lui, Hagi nu ar fi existat", e de părere Gică, care nu va uita niciodată sfaturile părinţilor săi. "Mama mi-a zis că nu contează ce haine porţi, ci doar ce scoţi pe gură, iar tata m-a rugat ca oriunde aş ajunge să rămân modest. Vorbele lor au fost literă de Biblie pentru mine", afirmă mereu Hagi.
Sub mantia de "Rege al fotbalului românesc" se ascunde de fapt un om normal, care are calităţi şi defecte. "Eu nu am fost un sfânt. Am gustat din toate. O bere, o ţigară, o discotecă, însă hobbyul meu a fost fotbalul. În asta am făcut carieră, prin asta am ajuns cunoscut în lume. Am avut perioade şi perioade, dar niciodată nu am păcălit fotbalul şi important e că am lăsat ceva în urma mea. O carieră, un nume, o Academie", afirmă fostul căpitan al naţionalei, de 65 de ori purtător al banderolei de căpitan.
Hagi s-a retras de pe teren la 36 de ani, deşi, după cum chiar el spune, mai putea continua. "Nea Mircea Lucescu îmi mai pregătise la Galata un an de contract, ca antrenor şi jucător, dar am vrut să ies de pe scenă aşa cum mă ştia lumea. În ultimele două meciuri ale carierei mele, Galata a înscris cinci goluri. Eu am dat trei dintre ele. Nu m-au interesat ofertele exotice, pe bani mulţi. Mi-a ajuns ce am avut", a încheiat Hagi.
